(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Este reconfortant să vezi Ionesco la Paris şi la Bucureşti, la cîteva zile distanţă. Graţie vechilor prietene D. şi L., am putut vedea, la Théâtre de La Huchette, La leçon. Acest teatru istoric joacă piesele lui Ionesco din anii ’50, de cînd autorul era un ilustru necunoscut şi trupa era formată din cîţiva tineri amărîţi.
În această seară, am fost la Ionesco – cinci piese scurte, la Odeonul din Bucureşti, pentru a revedea temele preferate ale autorului reluate sub forme adaptate timpurilor moderne. Am rămas în minte cu paradoxul consilierului din Ministerul Educaţiei care nu şi-a putut lua bacalaureatul (Antohi redivivus?) şi cu o conversaţie bogată în lipsă de conţinut la supermarket, dar şi cu întrebarea: „Vous le connaissez? Vous la connaissez? Vous ne les connaissez pas?”
M-am bucurat că la Paris sala de dimensiunile unei sufragerii era plină de tineri şi că la Bucureşti nu s-a rîs prosteşte la orice replică de neînţeles pentru un elev de clasa a opta, aşa cum s-a întîmplat de curînd la Nottara.
În fond, probabil că dacă ţi-ai petrece serile la teatru, operă şi în unele zone foarte bine alese din Bucureşti, te-ai simţi în Micul Paris. Îţi trebuie multă imaginaţie dar nu e imposibil.
În seara asta, trecînd pe lîngă universitate, mă gîndeam că nu ar fi mare investiţie să scăpăm de afişele dezolante lipite alandala, de vînzătorii de CD-uri ilegale, de reclamele de pe clădirile istorice şi să reparăm o dată pentru totdeauna scările din pasaj – rulante şi de piatră. Am respira mai uşor, am zîmbi mai mult, pentru că este casa noastră pentru ceva ani de acum încolo.
Ce post frumos, mi-a placut mult :)
Superb Parisul, te face sa te indragostesti, iar prin post-ul asta mi-ai improspatat frumoasa imagine pe care o aveam deja. Parca imi aduc aminte cum alergam cu GPS-u’ sa prind o urma de wi-fi ca sa verific un mail urgent!
Haideti la Brasov! In centru toate cafenelele au acces wireless si, la cat sunt de dese, cateva strazi sunt „acoperite” in totalitate :)
Denisa, nici nu voiam wireless peste tot în Paris, iar faptul că nu am avut tot timpul mi-a oferit o scuză să nu mă îngrop în muncă şi acolo. Dar un detector de reţele wireless de tip breloc nu mi-ar strica :-)
Iar o vară fără Braşov şi împrejurimi nu se poate, aşa că sigur voi merge şi anul ăsta. Mă mai gîndesc însă la o altă destinaţie preferată pentru vacanţa mare, tot în străinătate dar tot aproape…
„În seara asta, trecînd pe lîngă universitate, mă gîndeam că nu ar fi mare investiţie să scăpăm de afişele dezolante lipite alandala, de vînzătorii de C….”
si atunci ar disparea si lumea absurda a lui Ionesco :)
Surprinzator, dar tinerii ”ie culti, dom’le”. La TNB, la toate piesele mari e plin de tineri, la fel si la Opereta si Opera ! Ce sa mai spun de Teatrul de Comedie…la naiba, si Teatrul Masca se umple cand vine Ada Milea !
Of course, mai exista si grupul MTV (Monster Television – cea mai proasta muzica ascultata de mine vreodata…in conditiile in care Kiss Tv e considerat un post de muzica) , gen colegul meu de camera, grup care considera ca ”teatrul e stift” si ca Bruce Willis e un mare actor…
da, intelectual tineretul din ziua de azi. mare intelectual!
poate ajungi sa vezi la odeon si ‘hamletmachine’. sunt curioasa cat de actual ti se va parea.
Lucian Alexe, din RO lumea lui nu va dispărea niciodată şi sunt mîndru de asta.
Krossfire, spui asta ca să ne arăţi că mergi prin toate locurile alea, nu-i aşa? :-) Oricum, şi la colecţia de piese de la Odeon muzica e tot a Adei Milea.
Din poveste, din păcate nu pot înghiţi montările moderne ale pieselor lui Shakespeare. Nu ştiu de ce, îmi aduc aminte de Looking for Richard cu Al Pacino şi de Carmen al lui Rosi. De ce, cînd există atîţia autori noi care abia aşteaptă să fie puşi în scenă?
Nu voiam sa ma laud, pentru ca nu merg atat de des incat sa-mi permit sa ma laud. Sincer, am fost extrem de surprins sa vad tineretul din sala. Chiar ma asteptam la o ”moarte a teatrului” declamata de multi profesori de liceu, din provincie si nu numai.